Programele TV prezinta emisiuni de 2 lei

Daca nu m-as uita la meciurile cu Real Madrid si nici n-as locui in aceeasi curte cu parintii mei, as renunta cu ochii inchisi la cablul TV. Nu ma uit la televizor decat pe Netflix si HBO GO, prin urmare, „debransarea” nu m-ar afecta cu nimic. Totusi, asa cum am mentionat, urmaresc meciurile cu echipa mea favorita pe canalele DigiSport.

Mi-am aruncat ochii de vreo cateva ori la televizor, in timp ce eram la ai mei in camera, si am observat cum emisunile de pe programele romanesti, promoveaza doar cocalari si parasute. Da, n-am de ce sa ma cenzurez, chiar asta promoveaza! Odata ce Acces Direct si Maruta inca exista in grija emisiunilor TV, inseamna ca exista prosti care ii urmaresc.

In opinia mea, mizeriile de genul acesta nu fac altceva sa prosteasca lumea. La televizor sunt prezentate niste mizerii de neimaginat, dar am inteles ca in Romania circul si non-valorile sunt ridicate la rang de arta si persoane publice. Trist este ca exista persoane care urmaresc cu mare interes asa ceva. 🙁

Nu stiu ce li sa promoveze la televizor toate parasutele care au ajuns vedete peste noapte. Nu inteleg de ce oamenii sunt interesati sa afle picanterii din vietile papusilor din plastic, siliconatelor care nu mai au nici macar 1 centimetru de piele asupra caruia sa nu fi intervenit esteticianul. Isi imagina cineva o asa decadere?

Voi va mai uitati la programele TV romanesti? Daca da, ce urmariti?

Este asa greu sa raspunzi?

Stiti oamenii aia carora le scrieti pentru a-i intreba ceva, dar ei nu va raspund? Nu stiu cum se face, dar eu ii intalnesc la tot pasul si ma enerveaza maxim cand nu primesc raspunsuri la email-uri sau atunci cand le scriu pe Facebook mesaje private. Ok, pot intelege ca esti ocupat si ca nu ai timp sa-mi dai reply imediat, dar cum ai timp sa dai seen, nu poti sa-mi scrii 2 cuvinte? Gen „sunt putin ocupat, iti scriu mai tarziu”.

Si inca o chestie care ma enerveaza la culme este atunci cand un colaborator imi spune ca este de acord cu ideea mea, ca ii place ceea ce i-am propus si ca vrea sa demaram proiectul, iar a 2-a zi cand ii scriu un email pentru a-l intreba ceva in legatura cu asta, nu mai raspunde. Si-i mai scriu inca o data sil intreb „mai sunteti interesat de aceasta colaborare?” … si pace sa-mi raspunda! Chiar nu inteleg ce se intampla!

Mi se pare normal, omenesc, firesc sau cum vreti voi sa-i ziceti, sa primim raspunsuri atunci cand adresam anumite intrebari. Pe mine nu ma deranjeaza Nu-urile sau parerile diferite de ale mele, le accept, pentru ca este normal sa nu gandim toti la fel sau sa nu ne placa aceleasi lucruri.

Ceea ce nu inteleg este motivul pentru care ti-e lene sa scrii un mesaj, fie el si scurt, fara sa argumenezi motivul refuzului, prin intermediul caruia sa imi comunici parerea ta sau raspunsul vis-a-vis de ceea ce te-am intrebat. Am intalnit multi oameni de genul asta, care pur si simplu nu raspund la mesaje, email-uri sau chiar comentarii pe blog.

Nu stiu cum ii vedeti voi pe acesti oameni, insa eu ii caracterizez ca fiind needucati, lipsiti de respect. Da, needucati pentru ca nu stiu sa raspunda, pentru ca nu stiu sa se comporte in societate, pentru ca nu stiu cum sa se manifeste atunci cand cineva le adreseaza o intrebare.

Voi ati intalnit astfel de specimene?

Ma enerveaza oamenii care au curiozitati legate de viata mea

Ok, recunosc, si eu sunt curioasa, dar nu indraznesc niciodata sa intreb pe cineva ceea ce nu ma priveste. Cum ar fi unde lucreaza, cati bani castiga, cate kilograme are sau chestii de genul asta. La fel cum nu indraznesc sa pun intrebari intime, gen cand te casatoresti sau cand faci un copil. Never! Mi se par cele mai proaste intrebari pe care i le-ai putea adresa cuiva! Daca nu ti-a zis, inseamna ca nu te priveste!

Nu o singura data mi s-au pus intrebari stupide. Cel mai tare ma enerveaza atunci cand acestea vin din partea unor oameni cu care chiar n-am nici o treaba. Ne salutam, ne zambim cand ne vedem, dar asta nu inseamna ca suntem prieteni sau ca tu ar trebui sa-ti permiti sa ma intrebi anumite lucruri. Iti raspund pentru ca bunul simt nu ma lasa sa te ignor, sa ma fac ca nu te aud, insa este posibil ca intr-o buna zi, raspunsurile mele sa te uimeasca si nu intr-un sens bun.

Ce facem in privinta curiosilor? Cum scapam de ei si de intrebarile lor tampite? Ati fost pusi in situatia de-a va dori sa evitati anumite raspunsuri? Eu da si nu a fost deloc comod. Unii oameni sunt impertinenti, nesimtiti si trebui sa-i facem sa stie asta. Cum? Inca ma gandesc la cateva replici bune, astfel incat sa nu mai fiu luata prin surprindere. 😀

Voi ati fost pusi vreodata in asemenea situatii? Daca da, cum ati reactionat?

Micile bucurii ale vietii

Este trist sa nu mai stii sa te bucuri de micile bucurii pe care viata ti le ofera. Este trist sa aspiri doar la lucruri marete si sa uiti sa apreciezi ceea ce ai, sa fii recunoscator. Am intalnit oameni care nu mai stiu sa se bucure de o cafea bauta intr-o companie placuta, de o plimbare in natura, de cerul senin, de mirosul pomilor infloriti, de iubire.

Trecem in fuga prin viata si ne dorim din ce in ce mai multe lucruri, incat uitam sa traim si sa ne bucuram de ceea ce avem deja. Personal, eu ma numar printre acele persoane care inca apreciaza simplitatea, modestia si micile placeri ale vietii, cum ar fi: o cafea buna cu crema de lapte, un serial bun, muzica care ma face sa ma ridic de pe scaun si sa dansez, o carte bun citita cu sufletul la gura in miez de noapte, bratele iubitului in jurul trupului meu, soarele care se zareste pe cerul albastru.

Cand ajungi sa-ti doresti doar lucruri scumpe, vacante exotice, functii inalte si nu stiu ce masini, cred ca uiti complet care sunt valorile vietii. Uiti ca experientele sunt mai importante decat lucrurile materiale, uiti ca iubirea se poate fructifica si fara a avea conturile cu multe zerouri.

Sper ca nu faceti parte din acea categorie mentionata de mine mai sus. Sper ca inca mai stiti sa zambiti fara motiv si sa va bucurati de lucrurile simple. Sau daca nu, sper macar ca acest articol sa va ridice cateva semne de intrebare, sa va faca sa va faceti ordine in ganduri si sa va ajute sa va dati restart, sa va bucurati de oameni si de ceea ce aveti deja.

The End. 🙂

Ma enerveaza aglomeratia din aceasta perioada

Ca tot omul care mai iese din casa sa-si cumpere o paine, fructe sau o sticla de lapte, ma confrunt cu traficul infernal si cu aglomeratia din aceasta perioada. Nu stiu de ce se intampla sa fie atatea nebuneala in Ajunul Craciunului, oare chiar toti si-au plasat cumparaturile pe ultima suta de metri? Oare chiar toti sunt nemancati de-si incarca cosurile pana cand nu mai au loc sa puna nici macar o acadea?

Pun pariu ca stiti despre ce vorbesc! Daca oraselul in care locuiesc eu era aerisit inainte, de vreo cativa ani e plin de masini, plin de oameni la cumparaturi, adica forfota la orice ora. Nu mai sunt reprezentative pentru aglomeratie doar orele 7-8 si 17-18, acum este agitatie tot timpul!

Sa nu credeti ca spun asta fara sa fac nimic! V-am spus ca am renuntat la masina in favoarea trotinetei electrice. Nici nu cred ca m-as putea deplasa daca n-as avea acest vechicul minunat cu care merg cam peste tot. Economisesc timp si combustibil, iar mediul cred ca-mi multumeste pentru a nu mai contribui si e la poluare. Si nu e greu, trebuie doar sa vrei.

Imi plac sarbatorile de iarna, insa am impresia ca lumea nu mai intelege exact care este specificul Craciunului. Se pare ca unii gasesc bucurie doar in a cumpara mult si orice. Decembrie este clar luna consumersimului, luna in care oamenii uita de neajunsuri, de facuri restante si de economii, si da iama in hipermarket-uri mai mult ca niciodata.

Era plin orasul de masini si oameni agitati, dar de cand a inceput febra cumparaturilor, unii au luat-o si mai tare razna. In curand o s-o iau si eu daca o sa mai stau 40 de minute la coada la LIDL doar pentru a plati o paine. Abia astept sa se revina la normal, chiar daca normalul ala nu e deloc normalul pe care eu mi l-as fi dorit. Ma conformez, n-am ce sa fac.

Spuneti-mi ca voi nu faceti parte din categoria aia de persoane care a lasat cumparaturile pentru Ajunul Craciunului. Spuneti-mi ca nu vedeti Craciunul doar ca pe o zi in care mancati sarmale, galtabos si cozonac pana simtiti ca va explodeaza stomacul. Spuneti-mi ca inca va aduceti aminte de Craciunul de alta data, cu colinde, cu impodobitul bradului in Ajun, cu veselie, cu oameni dragi alaturi de voi si fara prea multe cadouri. Spuneti-mi ca si voi aveti nevoie de astfel de lucruri normale. 🙂