Etichetă: oameni

Ma enerveaza oamenii care au curiozitati legate de viata mea

Ok, recunosc, si eu sunt curioasa, dar nu indraznesc niciodata sa intreb pe cineva ceea ce nu ma priveste. Cum ar fi unde lucreaza, cati bani castiga, cate kilograme are sau chestii de genul asta. La fel cum nu indraznesc sa pun intrebari intime, gen cand te casatoresti sau cand faci un copil. Never! Mi se par cele mai proaste intrebari pe care i le-ai putea adresa cuiva! Daca nu ti-a zis, inseamna ca nu te priveste!

Nu o singura data mi s-au pus intrebari stupide. Cel mai tare ma enerveaza atunci cand acestea vin din partea unor oameni cu care chiar n-am nici o treaba. Ne salutam, ne zambim cand ne vedem, dar asta nu inseamna ca suntem prieteni sau ca tu ar trebui sa-ti permiti sa ma intrebi anumite lucruri. Iti raspund pentru ca bunul simt nu ma lasa sa te ignor, sa ma fac ca nu te aud, insa este posibil ca intr-o buna zi, raspunsurile mele sa te uimeasca si nu intr-un sens bun.

Ce facem in privinta curiosilor? Cum scapam de ei si de intrebarile lor tampite? Ati fost pusi in situatia de-a va dori sa evitati anumite raspunsuri? Eu da si nu a fost deloc comod. Unii oameni sunt impertinenti, nesimtiti si trebui sa-i facem sa stie asta. Cum? Inca ma gandesc la cateva replici bune, astfel incat sa nu mai fiu luata prin surprindere. 😀

Voi ati fost pusi vreodata in asemenea situatii? Daca da, cum ati reactionat?

Micile bucurii ale vietii

Este trist sa nu mai stii sa te bucuri de micile bucurii pe care viata ti le ofera. Este trist sa aspiri doar la lucruri marete si sa uiti sa apreciezi ceea ce ai, sa fii recunoscator. Am intalnit oameni care nu mai stiu sa se bucure de o cafea bauta intr-o companie placuta, de o plimbare in natura, de cerul senin, de mirosul pomilor infloriti, de iubire.

Trecem in fuga prin viata si ne dorim din ce in ce mai multe lucruri, incat uitam sa traim si sa ne bucuram de ceea ce avem deja. Personal, eu ma numar printre acele persoane care inca apreciaza simplitatea, modestia si micile placeri ale vietii, cum ar fi: o cafea buna cu crema de lapte, un serial bun, muzica care ma face sa ma ridic de pe scaun si sa dansez, o carte bun citita cu sufletul la gura in miez de noapte, bratele iubitului in jurul trupului meu, soarele care se zareste pe cerul albastru.

Cand ajungi sa-ti doresti doar lucruri scumpe, vacante exotice, functii inalte si nu stiu ce masini, cred ca uiti complet care sunt valorile vietii. Uiti ca experientele sunt mai importante decat lucrurile materiale, uiti ca iubirea se poate fructifica si fara a avea conturile cu multe zerouri.

Sper ca nu faceti parte din acea categorie mentionata de mine mai sus. Sper ca inca mai stiti sa zambiti fara motiv si sa va bucurati de lucrurile simple. Sau daca nu, sper macar ca acest articol sa va ridice cateva semne de intrebare, sa va faca sa va faceti ordine in ganduri si sa va ajute sa va dati restart, sa va bucurati de oameni si de ceea ce aveti deja.

The End. 🙂

Ma enerveaza aglomeratia din aceasta perioada

Ca tot omul care mai iese din casa sa-si cumpere o paine, fructe sau o sticla de lapte, ma confrunt cu traficul infernal si cu aglomeratia din aceasta perioada. Nu stiu de ce se intampla sa fie atatea nebuneala in Ajunul Craciunului, oare chiar toti si-au plasat cumparaturile pe ultima suta de metri? Oare chiar toti sunt nemancati de-si incarca cosurile pana cand nu mai au loc sa puna nici macar o acadea?

Pun pariu ca stiti despre ce vorbesc! Daca oraselul in care locuiesc eu era aerisit inainte, de vreo cativa ani e plin de masini, plin de oameni la cumparaturi, adica forfota la orice ora. Nu mai sunt reprezentative pentru aglomeratie doar orele 7-8 si 17-18, acum este agitatie tot timpul!

Sa nu credeti ca spun asta fara sa fac nimic! V-am spus ca am renuntat la masina in favoarea trotinetei electrice. Nici nu cred ca m-as putea deplasa daca n-as avea acest vechicul minunat cu care merg cam peste tot. Economisesc timp si combustibil, iar mediul cred ca-mi multumeste pentru a nu mai contribui si e la poluare. Si nu e greu, trebuie doar sa vrei.

Imi plac sarbatorile de iarna, insa am impresia ca lumea nu mai intelege exact care este specificul Craciunului. Se pare ca unii gasesc bucurie doar in a cumpara mult si orice. Decembrie este clar luna consumersimului, luna in care oamenii uita de neajunsuri, de facuri restante si de economii, si da iama in hipermarket-uri mai mult ca niciodata.

Era plin orasul de masini si oameni agitati, dar de cand a inceput febra cumparaturilor, unii au luat-o si mai tare razna. In curand o s-o iau si eu daca o sa mai stau 40 de minute la coada la LIDL doar pentru a plati o paine. Abia astept sa se revina la normal, chiar daca normalul ala nu e deloc normalul pe care eu mi l-as fi dorit. Ma conformez, n-am ce sa fac.

Spuneti-mi ca voi nu faceti parte din categoria aia de persoane care a lasat cumparaturile pentru Ajunul Craciunului. Spuneti-mi ca nu vedeti Craciunul doar ca pe o zi in care mancati sarmale, galtabos si cozonac pana simtiti ca va explodeaza stomacul. Spuneti-mi ca inca va aduceti aminte de Craciunul de alta data, cu colinde, cu impodobitul bradului in Ajun, cu veselie, cu oameni dragi alaturi de voi si fara prea multe cadouri. Spuneti-mi ca si voi aveti nevoie de astfel de lucruri normale. 🙂

In ziua de astazi toti prostii sunt antreprenori

Da, fix asa este, toti prostii se autointituleaza antreprenori! Nu conteaza ca ei habar n-au cu ce se mananca antreprenoriatul sau in ce consta mai exact, ei sunt antreprenori si gata! Pentru ca li se pare ca suna interesant si pompos, asa ca de ce sa nu se laude pe Facebook cu asa ceva? Cine e in ziua de astazi „antreprenor”? Pai, Vasilica care face comenzi la Avon si Oriflame, Gigel care stie si el sa scrie 3 cuvinte pe un blog pentru care nu a fost in stare sa-si cumpere nici macar domeniu propriu.

Sa nu aveti cumva impresia ca eu fabulez! Am in lista de prieteni, pe Facebook, astfel de persoane, care se cred altceva decat sunt ele in realitate. Peste noapte s-au trezit cu ganduri marete, probabil si-au zis ca vor sa renunte la job-ul pe care il aveau la „scoala vietii” si sa devina „oameni seriosi”. Si ce meserie ar putea sa-si aleaga? Antreprenor. 🙂

Si sa-i vedeti cum citesc si carti, cum merg la reuniuni, cum intra in grupuri pe Facebook cu afaceri si bisnitareli! Ma ia durerea de cap!

Ia ziceti, voi aveti lipitori antreprenori prin preajma? Nu-i asa ca va creste inima cand va saluta? :))