Este asa greu sa raspunzi?

Stiti oamenii aia carora le scrieti pentru a-i intreba ceva, dar ei nu va raspund? Nu stiu cum se face, dar eu ii intalnesc la tot pasul si ma enerveaza maxim cand nu primesc raspunsuri la email-uri sau atunci cand le scriu pe Facebook mesaje private. Ok, pot intelege ca esti ocupat si ca nu ai timp sa-mi dai reply imediat, dar cum ai timp sa dai seen, nu poti sa-mi scrii 2 cuvinte? Gen „sunt putin ocupat, iti scriu mai tarziu”.

Si inca o chestie care ma enerveaza la culme este atunci cand un colaborator imi spune ca este de acord cu ideea mea, ca ii place ceea ce i-am propus si ca vrea sa demaram proiectul, iar a 2-a zi cand ii scriu un email pentru a-l intreba ceva in legatura cu asta, nu mai raspunde. Si-i mai scriu inca o data sil intreb „mai sunteti interesat de aceasta colaborare?” … si pace sa-mi raspunda! Chiar nu inteleg ce se intampla!

Mi se pare normal, omenesc, firesc sau cum vreti voi sa-i ziceti, sa primim raspunsuri atunci cand adresam anumite intrebari. Pe mine nu ma deranjeaza Nu-urile sau parerile diferite de ale mele, le accept, pentru ca este normal sa nu gandim toti la fel sau sa nu ne placa aceleasi lucruri.

Ceea ce nu inteleg este motivul pentru care ti-e lene sa scrii un mesaj, fie el si scurt, fara sa argumenezi motivul refuzului, prin intermediul caruia sa imi comunici parerea ta sau raspunsul vis-a-vis de ceea ce te-am intrebat. Am intalnit multi oameni de genul asta, care pur si simplu nu raspund la mesaje, email-uri sau chiar comentarii pe blog.

Nu stiu cum ii vedeti voi pe acesti oameni, insa eu ii caracterizez ca fiind needucati, lipsiti de respect. Da, needucati pentru ca nu stiu sa raspunda, pentru ca nu stiu sa se comporte in societate, pentru ca nu stiu cum sa se manifeste atunci cand cineva le adreseaza o intrebare.

Voi ati intalnit astfel de specimene?

Ma enerveaza oamenii care au curiozitati legate de viata mea

Ok, recunosc, si eu sunt curioasa, dar nu indraznesc niciodata sa intreb pe cineva ceea ce nu ma priveste. Cum ar fi unde lucreaza, cati bani castiga, cate kilograme are sau chestii de genul asta. La fel cum nu indraznesc sa pun intrebari intime, gen cand te casatoresti sau cand faci un copil. Never! Mi se par cele mai proaste intrebari pe care i le-ai putea adresa cuiva! Daca nu ti-a zis, inseamna ca nu te priveste!

Nu o singura data mi s-au pus intrebari stupide. Cel mai tare ma enerveaza atunci cand acestea vin din partea unor oameni cu care chiar n-am nici o treaba. Ne salutam, ne zambim cand ne vedem, dar asta nu inseamna ca suntem prieteni sau ca tu ar trebui sa-ti permiti sa ma intrebi anumite lucruri. Iti raspund pentru ca bunul simt nu ma lasa sa te ignor, sa ma fac ca nu te aud, insa este posibil ca intr-o buna zi, raspunsurile mele sa te uimeasca si nu intr-un sens bun.

Ce facem in privinta curiosilor? Cum scapam de ei si de intrebarile lor tampite? Ati fost pusi in situatia de-a va dori sa evitati anumite raspunsuri? Eu da si nu a fost deloc comod. Unii oameni sunt impertinenti, nesimtiti si trebui sa-i facem sa stie asta. Cum? Inca ma gandesc la cateva replici bune, astfel incat sa nu mai fiu luata prin surprindere. 😀

Voi ati fost pusi vreodata in asemenea situatii? Daca da, cum ati reactionat?

Cateva motive pentru care imi doresc sa plec din Romania

In ultimii ani iau in calcul tot mai des ideea de-a parasi definitiv Romania. Oricat de mult spera unii ca s-ar mai putea schimba ceva, pe ultima suta de metri, eu sunt de parere ca nu se mai poate face nimic. Nu vreau sa intru in subiecte ce tin de politica, dar o sa mentionez faptul ca, in afara de autostrazi si oameni de nadeje in fruntea tarii, Romania duce lipsa si de alte lucruri extrem de importante.

Nu avem un sistem medical care sa te faca sa te simti in siguranta, nu avem scoli ca-n afara si nici oameni pregatiti pentru a-i invata pe copiii lectiile vietii. Pentru ca da, nu doar matematica, limba romana si istoria sunt obiecte importante, ci si cele care te invata cum sa razbeste atunci cand dai de-o problema in viata reala. La noi, din pacate, nu s-a schimbat nimic de cand am terminat eu scoala generala.

Imi doresc sa parasesc Romania pentru ca vreau un viitor mai bun. Si nu sunt genul de persoana care o sa planga dupa sarmale si telemea de pe plaiurile natale, oricum nu ma dau in vant dupa mancarurile traditional romanesti. Deci, sunt convinsa ca o sa ma descurc la capitolul asta.

Vreau sa fiu inconjurata de oameni civilizati care stiu sa arunce o tigare sau o bucata de hartie la cosul de gunoi, nu pe strada. Vreau ca gunoaiele sa nu mai fie ceva obisnuit. Vreau piste special amenajate pentru biciclete si trotinete electrice. Vreau sa locuiesc intr-o tara civilizata si promit c-o sa ma adaptez si c-o sa respect regulile.

Oare cata lume constientizeaza faptul ca Romania nu e pe drumul cel bun si ca nici nu se mai pot schimba multe lucruri? De ce incearca unele persoane sa se amageasca singure, cand stiu ca in realitate este greu sa ajungi la nivelul altor tari civilizate care au reusit sa ia startul la timp?

Sper ca nu peste mult timp, sa pot sa va salut in alta limba. 🙂

Micile bucurii ale vietii

Este trist sa nu mai stii sa te bucuri de micile bucurii pe care viata ti le ofera. Este trist sa aspiri doar la lucruri marete si sa uiti sa apreciezi ceea ce ai, sa fii recunoscator. Am intalnit oameni care nu mai stiu sa se bucure de o cafea bauta intr-o companie placuta, de o plimbare in natura, de cerul senin, de mirosul pomilor infloriti, de iubire.

Trecem in fuga prin viata si ne dorim din ce in ce mai multe lucruri, incat uitam sa traim si sa ne bucuram de ceea ce avem deja. Personal, eu ma numar printre acele persoane care inca apreciaza simplitatea, modestia si micile placeri ale vietii, cum ar fi: o cafea buna cu crema de lapte, un serial bun, muzica care ma face sa ma ridic de pe scaun si sa dansez, o carte bun citita cu sufletul la gura in miez de noapte, bratele iubitului in jurul trupului meu, soarele care se zareste pe cerul albastru.

Cand ajungi sa-ti doresti doar lucruri scumpe, vacante exotice, functii inalte si nu stiu ce masini, cred ca uiti complet care sunt valorile vietii. Uiti ca experientele sunt mai importante decat lucrurile materiale, uiti ca iubirea se poate fructifica si fara a avea conturile cu multe zerouri.

Sper ca nu faceti parte din acea categorie mentionata de mine mai sus. Sper ca inca mai stiti sa zambiti fara motiv si sa va bucurati de lucrurile simple. Sau daca nu, sper macar ca acest articol sa va ridice cateva semne de intrebare, sa va faca sa va faceti ordine in ganduri si sa va ajute sa va dati restart, sa va bucurati de oameni si de ceea ce aveti deja.

The End. 🙂

Cateva lucruri simple care imi aduc bucurie

Facand o retrospectiva a celor intamplate in ultimul an, mi-am dat seama ca cel mai mult m-au bucurat calatoriile. Sunt sigur ca daca cineva m-ar pune sa aleg intre lucruri materiale si experiente, as alege fara sa stau pe ganduri experientele. Desigur, imi place sa am si-un telefon misto, haine frumoase si gadget-uri, insa nimic nu se compara cu entusiasmul pe care il simt atunci cand urmeaza sa plec intr-o noua vacanta.

Si ca sa nu credeti ca ma rezum doar la chestii de valoarea, vreau sa va spun ca exista si lucruri simple care imi aduc bucurie. Stiu sa ma bucur si de o vacanta intr-o alta tara, si de una la Brasov, dar si de lucrurile marunte, cum ar fi:

  • o cafea buna bauta intr-o companie placuta;
  • o carte citita pe nerasuflate;
  • o plimbare cu trotineta Ninebot ES2 prin natura;
  • privit seriale in weekend;
  • intalnirile cu prietenii;
  • impodobitul casei de Craciun;
  • masa in familie de sarbatori;
  • ascultat muzica preferata;
  • zborul cu drona.

Sunt multe modalitati prin care reusesc sa-mi incarc bateriile si sa ma relaxez. Cred ca este destul de trist sa nu stii sa te bucuri si de lucrurile marunte, pentru ca in viata nu avem parte intotdeauna doar de lucruri scumpe si vacante exotice. In opinia mea, echilibrul este cheia succesului. Invata sa te bucuri de tot ce te inconjoara si-o sa fii o persoana fericita! Nu-i asa ca am dreptate? 😀

Daca oamenii ar reusi sa fie recunoscatori pentru ceea ce au si nu si-ar mai trai viata prin intermediul Facebook si Instagram, eu cred ca lucrurile ar fi privire diferit. Nu ar mai merge la cafea doar pentru a face poza pentru retelele de socializare, nu ar mai calatori doar cu aparatul foto dupa ei fara sa apuce macar sa se bucure de ceea ce-i inconjoara, nu ar mai ofta pentru ceea ce ei nu au si vad la altii.

Nu vreau sa fiu lupul moralist si sa tin teorii pe aceasta tema, insa vreau sa atrag un pic atentia si sa va incurajez sa va bucurati mai mult de ceea ce aveti si sa nu va mai ganditi atat de mult la ceea ce va lipseste. Alimentati-va bucuria sufletului si cu lucruri simple, nu doar cu Iphone, vacanta in Dubai sau mai stiu eu ce. Functioneaza, va garantez!